Cu puțin timp în urmă am avut un proiect în care sponsorul - din zona de HR - mi-a cerut să lucrez cu o echipă pentru a introduce în organizație „New Ways of Working”, o sintagmă-umbrelă care, în realitate, se transpune într-un mix destul de interesant: elemente din Agile, Design Thinking, Lean Startup, Effectuation. Adică acele moduri de lucru născute din metabolismul prezentului: incertitudine permanentă, schimbări rapide, ritm aiuritor. Cu o săptămână înainte de kick-off, primesc vestea că la întâlnire va participa și CEO-ul. Recunosc, m-am bucurat. „Excelent”, i-am zis sponsorului. „Asta dă greutate inițiativei. Ar fi și mai bine dacă CEO-ul ar prezenta viziunea companiei și am ancora astfel proiectul în ceva mai mare decât noi - big picture-ul.” Două zile mai târziu, HR-ul mă sună iar: „CEO-ul vine, deschide proiectul, dar… nu vrea să vorbească despre viziune. Nu e foarte clară tema, viziunea locală e un pic diferită de cea a grupului... e o temă sensibilă… se simte inconfortabil.” M-am întristat puțin, dar mi-am văzut de treabă. Am început proiectul, lam derulat, oamenii au fost implicați, receptivi, feedback-ul a fost bun. Și totuși… Nu m-am putut opri însă din a reflecta: De ce este atât de dificil pentru lideri să vorbească despre viziune? Nu o au? Nu cred în ea? Nu se regăsesc în ea? Sau poate le e teamă că, odată rostită, viziunea devine regăsesc în ea? Sau poate le e teamă că, odată rostită, viziunea devine responsabilitate? Văd fenomenul acesta în multe organizații. Prea puțini lideri aleg cu adevărat să construiască o viziune, să o transforme în acțiuni, să o coreleze cu transformarea, cu inovația, cu mesajele de marketing și de vânzare. Pentru mulți, viziunea rămâne un slide. O frază. O formalitate. Când, de fapt, ar trebui să fie energia invizibilă care mișcă lucrurile. Uneori mă gândesc că nu ne lipsește curajul de a schimba lucruri, ci curajul de a ne asuma o alegere, de a ne asuma viitorul. We can't see past the choices we don't understand, cum zice Oracolul către Neo, în Matrix. O viziune nu este o propoziție; este o asumare. Și poate tocmai de aceea ne pune pe gânduri. Pentru că, odată ce ai formulat-o, îți cere să te schimbi și tu. Poate că în spatele dificultății de a formula și exprima o viziune se află de fapt frica și rezistența noastră, subconștientă, la schimbare. (va urma)
las aici 4 minute cu John P. Kotter despre Viziune. E un clip mai vechi, dar încă actual. Unele adevăruri nu se schimbă niciodată.
How to Create a Powerful Vision for Change Dr. John Kotter